La Scoala de Surzi nr 1 am fost, pentru prima data in 2 ani de campanie, intampinati cu flori si pancarde. Copiii aveau deficiente grave de auz si nu percepeau sunetele deloc. De aceea, au facut pancarde cu bun venit si ne-au umplut bratele cu flori. Gabi a fost si ea emotionata, desi, de-a lungul campaniei, s-a intalnit cu mii de copii. Cel mai impresionat a fost Vlad Hagiu, care este pentru prima data alaturi de noi. De cand l-am sunat nu ii venea sa creada ca un copil l-a desenat pe el ca fiind sportivul preferat. Si culmea, baietelul il indragea chiar foarte mult. L-a recunoscut de cand a intrat pe poarta si l-a tinut in brate aproape tot timpul.
E incredibil cum uitam uneori sa mai simtim si cum ne luam cu micile probleme de peste zi. Uitam sa ne bucuram sau ne bucura niste lucruri atat de complicate. Pentru acesti copii surzi, si, in special, pentru micul fan al lui Hagiu, vizita noastra a fost uluitoare. In timp ce noi ne agitam sa montam logistica, sa ne tinem de timing, sa nu depasim nici un minut programul, copiii astia se uitau la noi cu o bucurie si cu o uimire pe care demult n-am mai vazut-o. Pe care o uitasem








